MĂRGEÁ, -ÍCĂ, mărgele, s. f. 1. Boabă (mică) de sticlă, de piatră etc., de forme și culori diferite (înșirată pe ață, cusută pe un veșmânt etc.), folosită ca podoabă; (la pl.) șirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului. 3. (În forma mărgică) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse câte una sau două în vârful unor spiculețe (Melica). – Din lat. margella. – Mărgică: cu schimbare de suf. Vezi definitia »

năcrădeá, năcrădéle, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

totalitatea modificarilor morfologice si geometrice pe care le sufera albia in urma unor interventii cu influente asupra scurgerii. Vezi definitia »

Actiunea notariala prin care se preia creanta unui debitor in fata altui creditor prin intocmirea Actului de fidejusiune autentificat in fata notarului public. Dim momentul acesta fidejusiuorul este beneficiarul creantzei in fata creditorului, minim pe aceeasi termeni initiali ai contractului initial, eventual cu mentionarea unor clauze suplimentare. Acest act se noteaza in cartea funciara aferenta imobilului prin opertii si acte similare notarii ipotecare. Vezi definitia »

a lăsa grea expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă. Vezi definitia »