Definita cuvantului ipingea
ipingeá, ipingéle, s.f. (înv.) 1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe, imurluc, șubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou, căpeneag. 2. glugă (de pus peste haine). 3. stofă pentru mantale de ploaie. 4. pătură de pus sub șea.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ipingea
ipingeá (ipingéle), s. f. – Manta țărănească, avînd mîneci și glugă. – Var. (i)epingea, i(a)pîngea. Tc. yapunca „pătură de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Șeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), cf. ngr. γιαπουνζές, alb. jopandže, bg., sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (var. iebîncă), s. f. (pătură de pus pe șa). Vezi definitia »
cea mai veche forma a artei japoneze de a aranja florile Vezi definitia »
totalitea minciunilor pe care le scoate lori Vezi definitia »
ZĂREÁ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zare (2). Vezi definitia »
PĂRTICEÁ, -ÍCĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte. – Parte + suf. -icea, -icică. Vezi definitia »