ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton. Vezi definitia »

MANȘÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon]. Vezi definitia »

PÁTVAGON, patvagoane, s. n. Vagon de bagaje. – Etimologie pop., după germ. Packwagen. Vezi definitia »

tartaón, tartaóni, s.m. (reg.) om rău; derbedeu. Vezi definitia »

PENTADECAGÓN s.n. Poligon plan cu cincisprezece laturi. [< fr. pentadécagone]. Vezi definitia »