ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus) Vezi definitia »

OPALÍN, -Ă I. adj. opalescent. II. s. f. 1. sticlă opală, lăptoasă, devitrificată. 2. vas, cupă etc. din sticlă care imită opalul. (< fr. opalin) Vezi definitia »

VINILÍN s. n. masă plastică cu mare rezistență mecanică, sub formă de foi, din policlorură de vinil. (< vinil + -in) Vezi definitia »

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »

preaplín, -ă, adj. (înv.) care este din belșug, din abundență, foarte mult. Vezi definitia »