pocróv, -ă, s.n. și f. 1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț. 2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului). 4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă. 5. (reg.) pânza de pe fața mortului. 6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț. 8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul). 9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. Vezi definitia »

alcov, alcovuri s. n. casă de toleranță Vezi definitia »

BRUSILOV, Aleksei Alekseevici (1853-1926), general rus. A condus marea ofensivă a armatelor ruse în vara anului 1916, realizînd străpungerea frontului austro-german la Luțk (ofensiva lui B.). În 1920 a intrat în Armata Roșie. Vezi definitia »

BEKETOV, Nikolai Nokolaevici (1827-1911), chimist rus. Prof. univ. la Harkov și Moscova. Cercetări în domeniul chimiei fizice; a pus bazele aluminotermiei. Vezi definitia »

tov, tovi s. m. (în regimul comunist) abr. de la tovarăș. Vezi definitia »