PROTOROMÂ'NĂ s. n. limbă română comună vorbită între sec. VI și XIII în nordul și sudul Dunării. (< proto- + română) Vezi definitia »

PROPILÉNĂ s.f. Olefină inferioară care se găsește în gazele de cracare izolate din petrol; propenă. [< fr. propylène]. Vezi definitia »

cicărícă s.f. (reg.) soi de plantă erbacee cu flori albe și proprietăți medicinale; avrămeasă. Vezi definitia »

scálă s. f. – Febră aftoasă. Origine necunoscută. Legătură cu sl. skala „așchie” (Cihac, II, 329), nu este probabilă. Această boală care provine din cauza murdăriei, ar putea să-și lege numele întru cîtva de lat. squalidus „murdar”, mai ales că denumirea ei nu pare să fie moștenită. Vezi definitia »

DIURÉZĂ s. f. 1. proces de formare și eliminare a urinei. 2. excreție abundentă de urină. (< fr. diurèse, lat. diuresis) Vezi definitia »