Definita cuvantului final
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu final
GLIPTÁL s.n. Rășină sintetică, folosită rar în industria lacurilor, nefiind stabilă în apă. [< fr. glyptal, nume comercial]. Vezi definitia »
CONFIDENȚIÁL, -Ă adj. care se poate comunica în taină; secret. (< fr. confidentiel) Vezi definitia »
migdál (migdáli), s. m. – Pom fructifer mediteranean (Prunus amygdalus). – Mr. mighdală. Ngr. ἀμυγδάλον, prin intermediul sl. migdalŭ (Berneker, II, 55; Tiktin; Vasmer, Gr., 98), cf. ngr. μύγδαλο, alb. midhaljë, bg. mindal. – Der. migdală, s. f. (fructul migdalului). Cf. pricomigdală. Vezi definitia »
AMBIENTÁL, -Ă adj. Referitor la ambient, care ține de ambient. [Cf. fr. ambiental, it. ambientale]. Vezi definitia »
șpanál, -ă, adj. (înv.) care făcea parte din aparatul administrativ al unui șpan (2). Vezi definitia »