DEPRECATÓRIU, -IE adj. (Ret.; despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. [Pron. -riu. / cf. fr. déprécatoire, lat. deprecatorius]. Vezi definitia »

EVANTÁLIU s.n. v. evantai. Vezi definitia »

CONSILIU s. n. 1. sfat, povață, sfătuire. 2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc. ◊ ședință a unui astfel de colectiv. 3. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat. ◊ ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ◊ ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. (<lat. consilium, fr. conseil) Vezi definitia »

PORTOFÓLIU s. n. 1. funcție, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fără ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fără să aibă un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. în evidența operativă a unei bănci. 3. totalitatea lucrărilor la dispoziția unei edituri, urmând a fi publicate. (< it. portafoglio) Vezi definitia »

BIGUDÍU s. n. mică tijă metalică pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. (< fr. bigoudi) Vezi definitia »