arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

socăcít s.n. (înv. și reg.) ocupația de bucătar; activitatea de bucătar. Vezi definitia »

zețuít s. n., pl. zețuíturi Vezi definitia »

PROHODÍT¹, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi. Vezi definitia »

BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care i se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Din baci + suf. -it. Vezi definitia »