MOTIVÁȚIE s.f. (Rar) Motivare. ♦ (Psih.) Totalitatea motivelor, a considerațiilor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. [Gen. -iei. / cf. fr. motivation]. Vezi definitia »

POLIFENÍE s. f. 1. manifestare sub forme diferite a aceleiași anomalii. 2. (biol.) existența într-o populație a mai multor fenotipuri. (< fr. polyphénie) Vezi definitia »

SUPRAMODULÁȚIE s. f. înregistrare a unor semnale electrice de audiofrecvență cu valori mai mari decât cele permise într-un anumit sistem și pe un anumit purtător. (după fr. surmodulation) Vezi definitia »

ANGIOPLEGÍE s. f. paralizie vasculară. (< angio- + -plegie) Vezi definitia »

TAUMATURGÍE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a face minuni. [Pron. ta-u-, gen. -iei. / cf. fr. thaumaturgie, gr. thaumatourgia]. Vezi definitia »