gîrlán (-ne), s. n. – Gît, gîtlej. Sl. grŭlo „gît”, cf. gîrlă și bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucișat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, și pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s. m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s. m. (stîrc). Gîtlej, s. n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucișare cu tc. gerdan „gît”, cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară. Vezi definitia »

guzán, guzáni, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan. Vezi definitia »

SATLUNGEÁN, -Ă, satlungéni, -e, s.m., adj. v. satulungean. (/Sat/u/lung/ (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »

INTERUMÁN, -Ă, interumani, -e, adj. Între (dintre) oameni. – Din engl. interhuman. Vezi definitia »

MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec. Vezi definitia »