SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak) Vezi definitia »

ogeác, ogeácuri, s.n. (înv.; pop.) 1. corp de armată (seimeni, arnăuți). 2. casă, familie, sălaș de țigani. 3. breaslă, colonie, partid. 4. horn, coș. Vezi definitia »

prepebác s.n. (reg.) vârtejul de la lotcă cu care se trage năvodul. Vezi definitia »

sâsâiác, sâsâiéce, s.n. (reg.) 1. un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea cerealelor; sâsâi; pătul de porumb. 2. ladă în care se strânge uiumul la moară. Vezi definitia »

ZMAC interj. (Var.) Smâc. (cf. smâc) Vezi definitia »