OXICEFALÍE s.f. Acrocefalie. [Gen. -iei. / < fr. oxycéphalie, cf. gr. oxys – ascuțit, kephale – cap]. Vezi definitia »

OXIFONÍE s. f. vorbire cu voce exagerat de tare, ascuțită. (< engl. oxyphonia) Vezi definitia »

ALELOGAMÍE s. f. polenizare în două moduri nespecifice. (< fr. allélogamie) Vezi definitia »

PLEUREZÍE, pleurezii, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pleurei pulmonare, însoțită adesea de o abundentă secreție de lichid seros, purulent sau hemoragic. ◊ Pleurezie purulentă = piotorax. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleurésie. Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între țesuturile vii ale plantelor și animalelor și mediul înconjurător; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respirație = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respirațiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio]. Vezi definitia »