PARTÍȚIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ◊ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio) Vezi definitia »

MICROFACHÍE s. f. anomalie congenitală în existența unui cristalin anormal de mic. (< fr. microphakie) Vezi definitia »

GEOGNOZÍE s. f. Disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile faunei și florei care alcătuiesc globul terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géognosie. Vezi definitia »

GÁBIE s. f. platformă cu balustradă la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului. (< it. gabbia, fr. gabie) Vezi definitia »

LĂCĂTUȘĂRÍE, lăcătușării, s. f. 1. Meseria lăcătușului. 2. Atelierul lăcătușului. [Var.: lăcătușeríe s. f.] – Lăcătuș + suf. -ărie. Vezi definitia »