INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium]. Vezi definitia »

POLIBRĂZDÁR, polibrăzdare, s. n. Plug cu mai multe brăzdare. – Poli- + brăzdar. Vezi definitia »

PARȚIÁR adj. (Jur.; astăzi ieșit din uz; în sintagma) Colon parțiar = persoană care lua în arendă o bucată de pământ și împărțea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -ți-ar] – Din lat. partiarius [colonus]. Vezi definitia »

găozar, găozari, s. m. 1. om lipsit de personalitate / influențabil / molâu. 2. homosexual. Vezi definitia »

solár, solári, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare. Vezi definitia »