HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege]. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

MEZOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care se dezvoltă în condiții de temperatură și de umiditate mijlocii. [< fr. mésophyte, cf. gr. mesos – mijlociu, phyton – plantă]. Vezi definitia »

MELCHÍT s. m. nume dat de către monofiziți catolicilor, aplicat astăzi ortodocșilor și catolicilor de rit bizantin din Orientul Apropiat arab. (< fr. melchite) Vezi definitia »

ciordănít, ciordănítă, adj. (reg.) stropit cu apă la Bobotează; iordănit. Vezi definitia »