CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. Vezi definitia »

valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe Vezi definitia »

ȘCRÁBĂ s. f. v. scroambă. Vezi definitia »

ceapă, cepe s. f. (intl.) ceas de mână. Vezi definitia »

SCOFÂLCITÚRĂ, scofâlcituri, s. f. 1. Adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș. – Scofâlci + suf. -tură. Vezi definitia »