DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. Vezi definitia »

CRIPTOGRAFÍE s. f. 1. scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenționale. 2. parte a criptologiei, studiul criptogramelor (1). 3. gen de problemă enigmistică, consstând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel. (< fr. cryptographie) Vezi definitia »

DOZIMETRÍE s. f. capitol al fizicii care studiază metodele și procedeele de măsurare a dozelor de radiații. (< fr. dosimétrie) Vezi definitia »

SÂMZÉNIE, sâmzénii, s. f. (Mold., Var.) Sânziană. (cf. sânziană) Vezi definitia »

POLIESTEZÍE s. f. tulburare de sensibilitate în care aceeași excitație produce senzații multiple. (< fr. polyesthésie) Vezi definitia »