OSATÚRĂ s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constituție internă; structură. 3. sistem de bare, structura de rezistență a unei construcții, mașini etc. (< fr. ossature) Vezi definitia »

DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. – -eală. Vezi definitia »

VELEÁNȚĂ s. f. v. velință. Vezi definitia »

MINIATURÍSTICĂ s.f. 1. Arta de a executa miniaturi; miniaturism. 2. Studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. [Pron. -ni-a-, gen. -cii. / < miniatură + -istică]. Vezi definitia »

GUERÍLĂ s.f. v. gherilă. Vezi definitia »