CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s. f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciugulește. – Ciuguli + suf. -eală. Vezi definitia »

LUNCÚȚĂ, luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță. Vezi definitia »

spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată). Vezi definitia »

INDOEUROPENÍSTICĂ s. f. știință care studiază limbile indo-europene; indogermanistică. (după germ. Indoeuropäistik) Vezi definitia »

zăpadă s. f. sg. (tox.) cocaină. Vezi definitia »