Definita cuvantului arete
aréte (aréți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arete
ETEROGENITÁTE s. f. însușirea de a fi eterogen. (< fr. hétérogénéité) Vezi definitia »
SINCRONICITÁTE s.f. Sincronie. [< sincronic + -itate]. Vezi definitia »
VARIETÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este divers, variat; diversitate, felurime. ◊ (pl.) specii de manifestări scenice antrenante, recreative și variate, destinate teatrului de revistă sau circului. 2. (biol.) grup de indivizi din aceeași specie, diferiți de alții prin anumite caractere secundare constante. (< fr. variété, lat. varietas) Vezi definitia »
CAPABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi capabil. [Cf. fr. capabilité]. Vezi definitia »
surzéște adv. (înv.) în mod surd; în manieră surdă; ca surzii. Vezi definitia »