Definita cuvantului arete
aréte (aréți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arete
patrioticéște adv. (înv.) ca în patrie, după obiceiurile din patrie. Vezi definitia »
REFRANGIBILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este refrangibil. [Cf. fr. réfrangibilité]. Vezi definitia »
MENDICITÁTE s.f. (Liv.) Cerșetorie; cerșit. [Cf. fr. mendicité, lat. mendicitas]. Vezi definitia »
SARCOMICÉTE s. f. pl. grup de ciuperci cu țesut cărnos. (< fr. sarcomycétes) Vezi definitia »
SINTALITÁTE s.f. (Liv.) Totalitatea elementelor esențiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup social; personalitatea unui colectiv. [Et. incertă]. Vezi definitia »