Definita cuvantului argăsi
argăsí (argăsésc, argăsít), vb. – A prelucra pieile și blănurile, a tăbăci. – Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam. – Der. argăsar, s. m. (argăsitor); argăsărie, s. f. (acțiunea de a argăsi); argăsăriță, s. f. (argăsitoare); argăseală, s. f. (substanță de argăsit); argăsitor, adj. (care argăsește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu argăsi
TITIRISÍ, titirisesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) dichisi. – Et. nec. Vezi definitia »
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo. Vezi definitia »
pomisí, pomisésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se zgârci. 2. a se pomăi. Vezi definitia »
mirosí (mirós, mirosít), vb. – 1. A exala miros. – 2. A percepe mirosul. – 3. A adulmeca. – Var. amirosi, (a)mirosesc. Megl. mirises, mirisiri. Ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur, BL, IV, 102; Pușcariu, Lr., 260), cf. v sb. mirisati (Vasmer, Gr., 99), bg. mirisati, mirosati (sec. XVII). Der. din sl. (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvînt de uz general (ALR, I, 77). – Cf. mir. Der. miros, s. n. (odor, parfum; olfacție), postverbal, sau direct din ngr. μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseală, s. f. (înv., mir; odor, parfum); mirosenie, s. f. (înv., mir; înv., parfum); miroseață, s. f. (parfum); mirositor, adj. (parfumat, odorant). Vezi definitia »
sisi adj. invar. 1. sifilitic. 2. nebun, dement. Vezi definitia »