Definita cuvantului învâlvora
ÎNVÂLVORÁ, învâlvoréz, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în beznă de afară, în miezul căreia se învâlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Depărtările se învâlvorau. CAMILAR, T. 125.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu învâlvora
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare. Vezi definitia »
CĂȚĂRÁ, cáțăr, vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Var.: (reg.) acățărá vb. I] – Cf. acăța. Vezi definitia »
DESTRUCTURÁ vb. tr. a distruge structurile unui ansamblu. (< fr. déstructurer) Vezi definitia »
ÎMBĂIRÁ vb. I. v. îmbăiera. Vezi definitia »
BONAVENTURA, Giovanni di Fidanza (c. 1217-1274), filozof și teolog italian. Călugăr franciscan, episcop, apoi cardinal. Continuator al tradiției augustiene și critic al lui Toma d’Aquino. A considerat posibilă cunoașterea lui Dumnezeu numai prin experiența mistică („Călăuza sufletului întru Dumnezeu”, „Despre ridicarea artelor liberale spre teologie”). Canonizat în 1482. Vezi definitia »