ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. Vezi definitia »

ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. Vezi definitia »

DRACÓNIC, -Ă adj. 1. (În special despre legi) Sever, excesiv, foarte aspru. 2. (Astr.) Draconitic. [Cf. it. draconico, germ. drakonisch < Dracon – legislator atenian]. Vezi definitia »

ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique) Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus). Vezi definitia »