Definita cuvantului arhimandrit
arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arhimandrit
PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare. – V. pluti. Vezi definitia »
VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit. Vezi definitia »
ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »
ZĂLUZÍT, -Ă, zăluziți, -te, adj. (Reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minți) – V. zăluzi. Vezi definitia »
NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit. Vezi definitia »