Definita cuvantului arhon
árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arhon
trigón (-oáne), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj. Vezi definitia »
ACTINÓN s. n. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului. (< fr. actinon) Vezi definitia »
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară]. Vezi definitia »
TELMATOPLANCTÓN s. n. planctonul mlaștinilor și al băltoacelor. (< fr. telmatoplancton) Vezi definitia »
MELÓN s.n. (Rar) Pălărie tare de fetru cu borurile întoarse în sus; gambetă. [< fr. melon]. Vezi definitia »