silíe, silíi, s.f. (reg.) nume de plantă; filimică. Vezi definitia »

ACATAMATEZÍE s. f. incapacitate a unui afazic de a înțelege ceea ce aude. (< engl. acatamathesia) Vezi definitia »

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

PALEOBIOGEOGRAFÍE s. f. disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. (< fr. paléo-biogéographie) Vezi definitia »

ocălnicíe s.f. (înv.) desperare. Vezi definitia »