puíță, puíțe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv, la sg.) haită de câini sau de lupi în perioada împerecherii. 2. cățea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3. femeie stricată, depravată. Vezi definitia »

RÁBLĂ, rable, s. f. (Fam. și depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân și slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.” Vezi definitia »

ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura. Vezi definitia »

PIELOCISTÍTĂ s. f. asociere de pielită și cistită. (< fr. pyélocystite) Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: hi-e-. – Var.: ieroglífă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe. Vezi definitia »