OTOLÍT, otolite, s. n. (Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore. – Din fr. otolithe. Vezi definitia »

STÂLPÍT, -Ă, stâlpiți, -te, adj. (Înv.) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. – V. stâlpi. Vezi definitia »

NUMULÍT s. m. foraminifer fosil ale cărui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. (< fr. nummulite) Vezi definitia »

MILONÍT s. n. rocă metamorfică formată din fragmente foarte ascuțite, unite printr-un ciment natural. (< fr. mylonite) Vezi definitia »

URALÍT s. n. varietate de hornblendă, cu aspect fibros. (< germ. Uralit, fr. ouralite) Vezi definitia »