OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas. Vezi definitia »

PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase. Vezi definitia »

MÚRĂ³, mure, s. f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura. Vezi definitia »

HELIGÁRĂ s.f. v. eligară. Vezi definitia »

PERIDIDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a perididimului. [< fr. pérididymite]. Vezi definitia »