tórbă (-be), s. f. – 1. Traistă, desagă. – 2. Geantă de vînător. – 3. Toc, teacă pentru săgeți. – 4. Raniță sau cutia negustorului ambulant. – Var. tolbă, tulbă. Mr. torbă. Bg., sb., rut., rus., tc. torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77). Istoria cuvîntului nu este clară. Se pune de obicei în legătură var. tolbă cu sl. tulŭ „teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc. – Der. tolbaș, s. m. (negustor ambulant). Vezi definitia »

MEGATÓNĂ s.f. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu un milion de tone. [< fr. mégatonne]. Vezi definitia »

SEMINOGENÉZĂ s. f. proces de transformare, după fecundație, a ovulului în semințe. (< semino- + -geneză²) Vezi definitia »

năfúfănă, năfúfăne, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă. Vezi definitia »

FLEBOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafică a pulsațiilor unei vene. [< fr. phlébogramme]. Vezi definitia »