ASHÁNTI subst. 1. S. m. Membrul al populației akan (2) din Ghana, care făcea parte, în trecut, din regatul Ashanti (fostă confederație de state formată la sf. sec. XVII, învinsă de britanici în 1896 și anexată coloniei Coastei de Aur Britanice în 1901, astăzi partea centrală a Ghanei). 2. S. n. Limba twi a populației ashanti (1). (cf. engl. ashanti < twi ásànté) [MW, AHDEL] Vezi definitia »

înveștí vb. IV (reg., înv.) V. învește. Vezi definitia »

năpiștí, năpiștésc, vb. IV (reg.) a țâșni. Vezi definitia »

clătí (clătésc, clătít), vb. 1. A mișca, a clătina, a deplasa. – 2. A pune în mișcare. – 3. A scutura, a agita. – 4. A tulbura, a întoarce pe dos, a perturba. – 5. A mișca, a agita. – 6. A face să șovăie, a amenința. – 7. (Refl.) A decădea, a se ruina. – 8. A se impresiona, a se înduioșa, a se emoționa. – 9. A curăța rufe, vase, spălîndu-le ușor cu apă, a le limpezi. Sl. klatiti „a scutura” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60; Miklosich, Lexicon, 288); cf. bg. klatjă, ceh. klátiti, pol. klócić. Sec. XV. Cu toate aceste sensuri, în afară de ultimul, este puțin înv., și în general este înlocuit prin a clătina. – Der. clăteală, s. f. (limpezire, clătit); clătită, s. f. (un fel de plăcintă subțire, umplută și rulată); clătitură, s. f. (înv., scuturătură, zgîlțîială; limpezire, clătit); clătitor, adj. (care scutură); clătări, vb. cu aceleași sensuri ca clăti, cu o nuanță iterativă sau durativă; clătina, vb. cu aceleași sensuri (în ciuda diferenței stabilite de DAR între aceste vb., se poate afirma doar că clătări apare mai curînd a fi propriu rom. occidentale, și clătina rom. orientale, acesta din urmă tinzînd să-l elimine pe primul; la clătina lipsește sensul de „a limpezi rufele”, pentru care se conservă în aria sa forma primitivă clăti); clătinător, adj. (care se clatină, care se răscolește); clătinătură, s. f. (scuturătură); clătinătoare, s. f. (scrînciob). Vezi definitia »

TRIMÚRTI s.n. (Rel.) Asociere de cult și de doctrină a celor trei figuri din religiile indice: Buda, Șiva și Vișnu, ca formă unică de teofanie. [Cf. fr., it. trimurti < sanscr. trimurti]. Vezi definitia »