COMPROMISÓRIU, -IE adj. Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri; clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire]. Vezi definitia »

HÓLMIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium]. Vezi definitia »

balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. Vezi definitia »

MECÓNIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium. Vezi definitia »

colegiu, colegii s. n. închisoare. Vezi definitia »