POȚIÚNE s. f. medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. (< fr. potion, lat. potio) Vezi definitia »

EXAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație. Vezi definitia »

DEPRAVAȚIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio) Vezi definitia »

spusăciúne s.f. (înv.) zisă, spusă, spusătură. Vezi definitia »

CETONE (‹ fr., {s} gr. [a]cetone) s. f. pl. Compuși organici care conțin una sau mai multe grupări carbonil legate de cîte doi radicali organici diferiți, saturați sau nesaturați, ciclici sau aciclici. Utilizate ca solvenți, intermediari în sinteza organică etc. Vezi definitia »