CARRACCI, familie de pictori și gravori italieni din Bologna. Ludovico C. (1555-1619), Agostino C. (1557-1602), Annibale C. (1560-1609), Antonio C. (c. 1583-1618), Întemeietorii unei academii de pictură la Bologna, ale cărei principii ecletice, inspirate din arta marilor maeștri ai Renașterii, au înrîurit pictura italiană a sec. 17. Vezi definitia »

șuștulucí, șuștulucésc, vb. IV (reg.) a mototoli, a face (ceva) ghemotoc. Vezi definitia »

TOC͹, tocesc, vb.IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti. Vezi definitia »

arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) și mag. arninci (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

CLÍNCI s. n. (box) încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei. (< fr. clinch, engl. clinching) Vezi definitia »