NORÓI¹, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj. Vezi definitia »

ZĂVÓI², zăvói, s. m. (Var.) Zăvod². (prob. din sl. zavoditi = a conduce) Vezi definitia »

PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. Vezi definitia »

crâmpói, crâmpoáie, s.n. (reg.) 1. bucată mare dintr-o stofă, dintr-un lemn, dintr-o pâine etc. 2. căluș. Vezi definitia »

fluierói, fluieroáie, s.n. (reg.) fluier mare (de 70-100 cm lungime și de 3-4 mm grosime); caval. Vezi definitia »