TÂRȘÍT², -Ă adj. v. târșâit². Vezi definitia »

ȚĂRCĂLUÍT adj. v. țărcălui. [DAR] Vezi definitia »

CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli. Vezi definitia »

TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite]. Vezi definitia »

VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) Vezi definitia »