corojí, pers. 3 sg. corojéște, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre lemn) a se strâmba. 2. a ridica pojghița de pe un obiect; a coji. 3. a snopi în bătaie (pe cineva). Vezi definitia »

PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. Vezi definitia »

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș. Vezi definitia »

GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben). Vezi definitia »

cheji s.m. pl. (reg.) 1. piază (bună sau rea). 2. (fig.) dispoziție. Vezi definitia »