METROCÍT s. n. megaloblast. (< fr. métrocyte) Vezi definitia »

COCLÍT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli. Vezi definitia »

țehanít s.n. (înv.) rubin. Vezi definitia »

REZINÍT s.m. Constituent al cărbunilor fosili, provenind din rășini, ceară și alte substanțe. [Et. incertă]. Vezi definitia »

PSAMOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în locuri nisipoase. [< germ. psammophyt, cf. gr. psammos – nisip, phyton – plantă]. Vezi definitia »