cășuná (-néz, -át), vb. – 1. A pricinui, a cauza. – 2. A i se năzări, a-i veni chef de ceva. – 3. A urmări, a sîcîi, a jigni. Lat. *occasionāre (Ascoli, Arch. glott. it., XVI, 185; Pușcariu 311), transformînd fără îndoială în *accasionāre, printr-o confuzie de suf. (cf. REW 6029; DAR), cf. it. accagionare, v. fr. achoisoner „a vexa”. După Candrea-Dens., 285, de la *casionare, der. de la casus. – Der. cășunătură, s. f. (chef, poftă; durere bruscă). Vezi definitia »

perciuná, perciunéz, vb. I (reg.; despre vârful cuielor) a îndoi după strângerea scândurei; a împerciuna. Vezi definitia »

a pune la sarsana expr. (intl.) a economisi bani. Vezi definitia »

HIDROGENÁ vb. I. tr. A combina (un corp) cu hidrogen. [< fr. hydrogéner]. Vezi definitia »

HIDROGENÁ vb. tr. a introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. (< fr. hydrogéner) Vezi definitia »