ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos. Vezi definitia »

OOFOR²(O)- elem. „ovar”. (< fr., engl. oophor/o/-, cf. gr. oophoros, care poartă ouă) Vezi definitia »

PREDOMINATÓR, -OÁRE adj. predominant. (< predomina + -tor) Vezi definitia »

DEPĂRTIȘÓR adv. Diminutiv al lui departe; depărcior. – Departe + suf. -ișor. Vezi definitia »

ÎNGRĂDITÓR, -OÁRE, îngrăditori, -oare, adj. (Rar) Care limitează, restrânge. – Îngrădi + suf. -tor. Vezi definitia »