RIMELÁ vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller) Vezi definitia »

DEFLOCULÁ vb. tr. a efectua o defloculare. (< fr. défloculer) Vezi definitia »

destrăbălá (-léz, -át), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358). Vezi definitia »

TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă) Vezi definitia »

a sufla (cuiva) în spate expr. a submina poziția socială sau profesională a cuiva pentru a-i lua locul. Vezi definitia »