AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane, în pictură, desen sau literatură. – Din auto¹- + portret. Vezi definitia »

ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète. Vezi definitia »

ORGELÉT s. n. furuncul mic situat la marginea pleoapei; ordeolum; urcior. (< fr. orgelet) Vezi definitia »

încét (-eátă), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s.f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s.n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel). Vezi definitia »

șăinalét s.n. (reg.) 1. compătimire. 2. regret. Vezi definitia »