Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ s.f. 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epohă s.f. / < fr. époque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
vădáncă (reg.) s. f., g.-d. art. vădáncei; pl. vădánce Vezi definitia »
CARÁTĂ s. f. v. carat. Vezi definitia »
VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură. Vezi definitia »
CÁMĂ, came, s. f. Proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came. Vezi definitia »
TERFĂRÍȚĂ, terfărițe, s. f. (Reg.) Rudă sau prietenă a miresei, care o însoțește și are grijă de hainele ei. – Din terfar (puțin folosit, < tearfă) + suf. -iță. Vezi definitia »