Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ s.f. 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epohă s.f. / < fr. époque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
CULÁSĂ s. f. piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. (< fr. culasse) Vezi definitia »
MUSCULATÚRĂ, musculaturi, s. f. Totalitatea mușchilor2 (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: mușchiulatúră s. f.] – Din fr. musculature. Vezi definitia »
potolóschiță, potolóschițe, s.f. (reg.) babă mică de statură, vioaie și îndemânatică. Vezi definitia »
ARTROGRÁMĂ s.f. Clișeu radiografic al unei articulații. [< fr. arthrogramme]. Vezi definitia »
față Vezi definitia »