Definita cuvantului eponim
EPONÍM s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eponim
ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. Care este pe locul al treilea de la sfârșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus]. Vezi definitia »
MÁXIM2, -Ă I. adj. 1. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal. 2. ilustrată ~ă = piesă filatelică ce trebuie să realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei. II. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ (met.) centru de înaltă presiune atmosferică. (< lat. maximus, fr. maxime) Vezi definitia »
dením, denímuri s.n. Tesătură groasă si deasă, cu firul în diagonală, de obicei din bumbac, asemănătoare docului sau drilului, din care se confec ionează jeansi (blugi), salopete, combinezoane [DEX '98 (2), NODEX (2)]. (<engl. denim, fr. (serge) de Nîmes, serj produs la Nîmes, oras din sudul Fran ei) Vezi definitia »
ETERONÍM, -Ă, eteronimi, -e, adj. V. heteronim. Vezi definitia »
COLENCHÍM s. n. țesut viu de susținere a plantelor erbacee, din celuloză. (< fr. collenchyme) Vezi definitia »