Definita cuvantului eponim
EPONÍM s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eponim
sim, simi, s.m. (reg.) pește asemănător cu șipul. Vezi definitia »
slim (-muri), s. n. – Sfat, adunare de tătari. Origine necunoscută, dar probabil tătară. Sec. XVII. – Der. slimui, vb. (înv., a sfătui, a aviza). Vezi definitia »
sapientísim, sapientísimi, s.m. (înv.) om foarte înțelept. Vezi definitia »
ZAÍM, zaími, s. m. (Înv.) Moșier, latifundiar. (din tc. (arab) zaim) Vezi definitia »
PERIMARÍTIM, -Ă, perimaritimi, -e, adj. De pe malurile mării. – Din fr. périmaritime. Vezi definitia »