Definita cuvantului eră
ÉRĂ s.f. 1. Epocă, perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. ♦ Epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. Fiecare dintre marile diviziuni ale timpurilor geologice. [< fr. ère, it. era, cf. lat. aera – epocă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eră
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. Împrospătare, primenire a aerului. – Din aerisi + suf. -eală. Vezi definitia »
CIOBOȚÍCĂ s. f. v. ciuboțică. Vezi definitia »
ARNÉZĂ s.f. Figură de stil prin care se scot în evidență însușiri legate de o anumită calitate omenească pentru a arăta că cineva este nedemn de această calitate. [< fr. arnèse, gr. arnesis]. Vezi definitia »
părángină, părángini, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu flori grupate în spic, vițelar. 2. iarba-Sfintei-Mării. 3. trestie de câmp. 4. plantă denumită și tremurătoare. Vezi definitia »
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »