Definita cuvantului eră
ÉRĂ s.f. 1. Epocă, perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. ♦ Epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. Fiecare dintre marile diviziuni ale timpurilor geologice. [< fr. ère, it. era, cf. lat. aera – epocă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eră
LACTÁMĂ s.f. Compus organic ciclic, servind ca materie primă pentru fabricarea fibrelor sintetice. [< germ. Laktame, fr. lactame]. Vezi definitia »
CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet) Vezi definitia »
ANIZOCITÓZĂ s.f. (Biol.) Inegalitate în dimensiunea globulelor roșii. [< fr. anisocytose]. Vezi definitia »
MICROÚNDĂ s.f. (Fiz.) Undă electromagnetică de lungime de undă (λ) foarte mică – aprox. între 1 mm (300 GHz) și 1 m (0,3 GHz). [Cf. it. microunda]. Vezi definitia »
INDIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă, sărăcie. – Din fr. indigence, lat. indigentia. Vezi definitia »